Societati

Imprimare

Sprijinirea consumului durabil la nivel mondial

Nu mai uimeşte pe nimeni afirmaţia că Pământul se deteriorează continuu şi cauza principala o reprezintă consumul şi producţia ne-orientate spre un consum durabil. Consumul si productia durabile înseamnă utilizarea mai eficientă a resurselor naturale și a energiei și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră si a altor efecte asupra mediului.

Cu alte cuvinte, producerea si utilizarea produselor si serviciilor în asa fel încât să afecteze cât mai putin mediul. Obiectivul este acela de a satisface nevoile de bază privind bunurile si serviciile, ameliorând în acelasi timp calitatea vieții și asigurând sufi ciente resurse pentru generațiile viitoare.

 

Instrumente politice cum ar fi etichetarea ecologică, taxele de mediu sau subvenţiile, sensibilizarea şi normele de produse, sunt deja utilizate pentru a schimba modelele de consum într-o direcţie mai durabilă.

Se pune accent tot mai mult pe politicile durabile de consum şi producţie. Aceasta este o provocare comună în care toţi participanţii, inclusiv autorităţile publice, întreprinderile şi consumatorii, se reunesc pentru a-şi asuma răspunderea şi pentru a pune în aplicare acţiuni. Se caută soluţii la nivel global: în Europa şi alte regiuni ale lumii, precum şi la nivel naţional şi local.

Consumul durabil face parte din Agenda 21, care a fost adoptată în cadrul Conferinţei Naţiunilor privind mediul şi dezvoltarea (UNCED) desfăşurată la Rio de Janeiro în 1992. În cadrul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg din 2002, s-a ajuns la un acord pentru a dezvolta un cadru de programe privind producţia şi consumul durabil (SCP) şi în 2003, a fost lansat „Procesul Marrakech” la nivel mondial pentru a dezvolta acest cadru. În 2010 şi 2011, Comisia Naţiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă va revizui acest proces global pentru a realiza un consum şi o producţie mai durabile.

În scopul creşterii gradului de sensibilizare, precum şi pentru a influenţa comportamentul consumatorului şi a îmbunătăţi performanţa ecologică a produselor şi serviciilor, există câteva instrumente politice care se folosesc în prezent. Printre exemple se numără etichetarea ecologică a produselor alimentare, precum alimentele organice, şi etichetarea eficienţei energetice a aparatelor electrocasnice. Consumul de energie este abordat şi de alte politici ale UE, de exemplu Planul de acţiune al UE privind eficienţa energetică, strategia de reducere a emisiilor de CO 2 provenite de la autovehiculele şi camionetele noi şi Directiva privind performanţa energetică a clădirilor.

O serie de ţări membre ale AEM au adoptat propriile lor planuri de acţiune privind consumul şi producţia durabilă sau abordează aceste aspecte ca parte din strategiile lor de dezvoltare durabilă. Alte ţări abordează aceste provocări utilizând alte denumiri sau poziţii. Uneori, problemele de consum sunt abordate prin politicile sectoriale precum cele de mediu, transport, energetice sau agricole. Multe iniţiative şi măsuri sunt adoptate atât la nivel regional cât şi la nivel local, de exemplu în cadrul strategiilor de dezvoltare regională durabilă şi al proceselor din Agenda 21.

 

Sursa: http://www.eea.europa.eu